A A A


Home

Centrul de Servicii Sociale „Sfântul Gheorghe” Istoricul parohiei Preot Servicul de îngrijire la domiciliu

Ultimele Stiri

Sărbătoarea Botezului Domnului la Parohia Românași

Meteo






www.episcopiasalajului.ro

EPISCOPIA SALAJULUI



 

Monografia Parohiei Ortodoxe Românași

MONOGRAFIA PAROHIEI ORTODOXE ROMÂNAȘI

Localitatea Românași, așezată în partea de sud a județului Sălaj, pe malul stâng al văii Agrijului, este situată pe ambele părți ale șoselei naționale Cluj-Napoca–Zalău, la 66 km de Cluj-Napoca și la 18 km de municipiul Zalău, fiind intersectată de drumul județean Jibou – Ciucea.
Mărturii despre așezarea de la Unguraș avem încă din epoca romană. În partea de hotar numită „Cetate”, se afla amplasat în vechime Castrul Largiana. Aici s-au găsit monede de aur și argint de pe timpul împăraților Octavian Augustus, Iulius Caesar, Galba și Traian. De asemenea, săpăturile arheologice au scos la iveală și cărămizi cu inscripții romane. În altă parte de hotar numită „Traian” și azi se păstrează urme ale drumurilor romane, tot atâtea dovezi că aici au staționat legionarii vulturului roman.
Prima atestare documentară a localității Românași datează din anul 1310. În anul 1576 Ștefan Bathori, principele Ardealului, deposedează pentru infidelitate pe Carol de Dragfy de moșia „Unguraș” și o donează lui Ladislau Zombori, iar urmașii acestuia o predau în anul 1602 generalului Gheorghe Basta, rivalul lui Mihai Viteazul. În anul 1722 este atestată existența oficiului poștal din Unguraș.
Reținem din punct de vedere bisericesc faptul că Baliță și Dragoș, „voievozii de Maramureș”, au obținut din partea patriarhului de Constantinopol, la 13 august 1391, recunoașterea statutului de stavropighie pentru Mănăstirea Sfântul Mihail din Peri. În tomosul de recunoaștere, patriarhul Antonie IV (1389-1390 și 1391-1397) l-a investit pe egumenul Pahomie cu titlul de exarh patriarhal, având drept de control și judecată asupra preoților și dreptul de a sfinți biserici, atât în ținuturile Maramureșului, Sătmarului și Bihorului, cât și în cele ale Sălajului și Ungurașului. Pe de altă parte, s-au păstrat multe toponime care evidențiază, din vechime, o intensă viață bisericească: Mănăstirea, Dealul Popii, Clejiile, Unghiul Popilor, ș.a..
În istoriografie și-au făcut loc de-a lungul vremii câteva informații false cu privire la evoluția identității confesionale a locuitorilor acestei localități. Astfel, dr. M. Petri, avansează ipoteza potrivit căreia, în anul 1750 locuitorii comunei Unguraș, 458 la număr, erau de confesiune greco-catolică și abia după anul 1779 ei au revenit la ortodoxie. La fel de eronate sunt și informațiile furnizate de Dionisie Stoica și Ioan Lazăr în lucrarea „Schiță monografică a Sălajului”, publicată în anul 1908, care susțin cu nonșalanță că, la data apariției lucrării, în Unguraș ar exista 700 de suflete de religie greco-catolică. Informațiile furnizate de conscripția generalului Bukow din anul 1760-1762 și cele ale episcopului ortodox Dionisie Novacovici din 1767 scot la iveală situația reală, din punct de vedere confesional, a Ungurașului la mijlocul întunecatului secol XVIII: o localitate omogenă din punct de vedere confesional, cu 107 familii, 506 locuitori și 2 preoți ortodocși; nici un locuitor greco-catolic. Aceleași realități le surprinde și conscripția șaguniană din anul 1858 care consemnează Ungurașul printre cele 20 de parohii ortodoxe care supraviețuiseră intenselor acțiuni prozelitiste greco-catolice din această parte a Transilvaniei. Același document atestă existența unei școli confesionale ortodoxe ale cărei cursuri erau frecventate de un număr de 33 de elevi, învățător fiind Ioan Popa. Recensământul oficial din 1869 confirmă datele anterioare provenite din surse ecleziale: 573 de locuitori ortodocși și nici un greco-catolic. Recensământul din 1900 înregistrează un număr de 548 ortodocși și 61 de greco-catolici, iar cel din 1941 consemnează 937 de ortodocși și 19 greco-catolici.
De fapt, încă din perioada lui Șaguna, parohia Unguraș făcea parte din punct de vedere administrativ din protopopiatul ortodox al Ungurașului cu sediul la Sânpetru, care avea în subordine, în anul 1858, 20 de parohii, 21 de preoți și 10265 de credincioși ortodocși, fiind un adevărat bastion al credinței ortodoxe în această parte de țară. Deși purta numele de Protopopiatul Ungurașului, sediul protopopesc a funcționat aici abia din anul 1919, când a fost desemnat ca administrator protopopesc și apoi protopop Ioil Ghiuruțan, parohul Ungurașului.
Ioil Ghiurițan era al cincilea descendent al unei familii preoțești, care din 1814 păstorea comunitatea ortodoxă de la Unguraș. S-a născut la 20 iunie 1881, în 16 iunie 1900 a obținut diploma de bacalaureat la Liceul Reformat din Zalău, apoi timp de trei ani a urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu. În virtutea vechii tradiții șaguniene, a ocupat mai întâi postul de învățător în Unguraș (1903-1908), iar din 21 februarie 1908, până la alegerea sa ca protopop a fost parohul Ungurașului. În anii 1916-1920 a predat religia pentru credincioșii ortodocși, în aproape toate școlile din orașul Zalău (Liceul reformat, Școala civilă, Școala primară, Școala normală de băieți).
Înainte și după ce a devenit protopop, Ioil Ghiurițan s-a remarcat prin dragostea față de neamul românesc și pentru limba română. Preocupările sale culturale sunt evidente dacă avem în vedere și efortul susținut pe care el îl depune în vederea înființării și dezvoltării bibliotecilor parohiale. După ani buni în care a sprijinit preoții să procure cărți, a donat el însuși cărți mai multor parohii. S-a ajuns, astfel, ca în anul 1935 să existe în cadrul protopopiatului 18 biblioteci parohiale cu 1.191 volume și 229 cititori.
Eforturile sale pastorale, administrative și culturale au fost recunoscute în anul 1930, când la propunerea episcopului Nicolae Ivan al Clujului, prin înaltul decret regal nr. 2904, i-a fost conferită medalia „Răsplata muncii pentru Biserică”, clasa I.
Protopopul Ioil Ghiurițan a încetat din viață la 1 mai în tumultuosul an 1940. Succesorii săi, preoții Valer Matei, Traian Borzan și Pavel Nicolae au cumulat funcția de parohi cu cea de protopopi ai Ungurașului, până la desființarea acestei structuri administrative în anul 1948.
Primul preot al Ungurașului a cărui identitate s-a păstrat este Gavril Popescu, menționat în Conscripția clerului ortodox efectuată de episcopul Dionisie Novacovici în 1767. Registrele matricole ale acestei parohii, păstrate începând cu anul 1813, ne permit să refacem șirul preoților care s-au succedat de la acea dată la conducerea acestei parohii: Petru Ghiuruțan – mort în 1814; Dumitru Ghiuruțan – 1814–1839; Vasile Ghiuruțan – 1839 – 1875; Ioan Ghiuruțan – 1862 – 1875 (capelan) și 1875 – 1908 (paroh); Ioil Ghiuruțan – 1908 – 1 mai 1940; Valer Matei – 1941 – 1945; Traian Borzan – 1945; Pavel Nicolae – 1946 – 1950; Bercaru Nicolae – 1950 – 1953; Oltu Eugen – 1954 –1960; Drahnea Simion – 1960 – 1967; Horațiu Alexandru – 1968 -1977 și Gheorghe Gherman – 1 august 1977 – prezent.
Preoții amintiți mai sus au avut alături de ei tovarăși vrednici pe cântăreții care au transmis din tată în fiu rânduiala sfintelor slujbe. Dintre aceștia amintim pe: Stana Șchiopul – vestiti cântăreț, bun versificator la înmormântări, mort în 1858; Țiclea Voicu – om domol și blând, priceput tipicar, veșnic la datorie, mort în 1872; Gavril Vlaicu – 1884; Vasile Vlaicu – mort in 1910, om deștept și înțelegător, priceput în tâmplărie și pictură. Acești cantori evlavioși pe lângă activitatea de la strană în unele intervale de timp, când nu erau învățători calificați, au desfășurat și activitate de învățători. În secolul al XX-lea după Vasile Vlaicu la strana parohiei au urmat: Ioan Vlaicu până în 1941, iar de atunci și până în 1985 a funcționat Augustin Vlaicu; din 1985 până în 1998 Teodor Pop, iar din 1998 până în prezent, Ioan Chichișan.
Credincioșii din această parohie au avut o bisericuță făcută din bârne de goron lucrate numai din secure și prinse în cuie de lemn. Această biserică este atestată documentar în anul 1632, fiind una dintre cele mai vechi biserici de pe meleagurile sălăjene. Pictura ei a fost realizată în anul 1810 de către Ioan Pop, zugravul, om cu un talent deosebit și cu o tehnică vrednică de laudă, originar din Unguraș. De numele lui se leagă în mod sigur și pictura bisericilor din Păușa, Bălan și Gălpâia, existând și alte biserici despre a căror pictură se presupune că a fost realizată de acest meșter popular. În anul 1897, cântărețul Vasile Vlaicu a pictat exteriorul acestei biserici.
Sub pastorația protopopului Ioil Ghiuruțan, în anul 1914, a început construirea actualei biserici din cărămidă. Lucrările au fost finalizate în anul 1922 când, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, a fost sfințită de către episcopul Clujului, Nicolae Ivan. Vechea bisericuță din lemn a fost cedată ca monument istoric prințului Ghica pentru a fi restaurată în parcul domeniilor sale din comuna Balc, județul Bihor. Această biserică a fost distrusă în anul 1940, când, în împrejurările tulburi ale cedării Ardealului, a ars până în temelie.
Casa parohială a fost edificată abia în anul 1958, iar în anul 1991 a fost demolată și s-a construit actuala casă parohială.
Începând cu 1 august 1977, a fost numit ca părinte sufletesc al credincioșilor din această parohie PC Pr. Gheorghe Gherman. Preacucernicia Sa s-a născut în anul 1954, luna august, ziua 15, în satul Popteleac, comuna Gârbou, județul Sălaj, dintr-o familie de creștini ortodocși români, Andrei și Nina, de ocupație agricultori, fiind al doilea copil.
Cursurile școlii primare le-a urmat în satul Popteleac între anii 1961–1965, iar cursurile gimnaziale le-a urmat în localitatea Gârbou între anii 1965–1969. În toamna anului 1969 a început cursurile Liceului de Cultură Generală, secția reală din orașul Jibou, județul Sălaj, pe care l-a absolvit în anul 1973 când a obținut diploma de bacalaureat. În același an a susținut examenul de admitere la Institutul Teologic Universitar din Sibiu și a fost declarat admis. În toamna aceluiași an a satisfăcut stagiul militar la Sf. Gheorghe, județul Covasna, ca militar cu termen redus la unitatea de vânători de munte, făcând parte din prima generație de teologi obligați să facă armata. Între anii 1974–1978 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu. După absolvirea anului III, s-a căsătorit cu tânăra Buhățel Lucia, de profesie învățătoare, iar apoi, la 21 august 1977, a fost horotonit ca diacon și la 22 august ca preot pe seama acestei parohii. În anul 1977 și-a continuat cursurile anului IV, secția fără frecvență la același Institut, pe care le-a absolvit în sesiunea din iunie 1978. În luna septembrie a aceluiași an a susținut examenul de licență la catedra de Patrologie si Ecumenism, sub îndrumarea P.C. Diac. Prof. Dr. Constantin Voicu.
De la instalarea în această parohie a desfășurat o vastă activitate pentru buna administrare a parohiei, pentru păstrarea credincioșilor în sânul sfintei biserici și readucerea la credință a celor rătăciți.
A efectuat următoarele lucrări gospodărești administrative:
- În fața bisericii și a casei parohiale am construit un gard din beton;
- În toamna anului 1977, după instalare, a început refacerea din temelii a casei parohiale, lucrare pe care a terminat-o în toamna anului 1978;
- În anul 1979 în filia Poarta Sălajului a schimbat acoperișul bisericii din țiglă, cu tablă zincată, a tencuit interiorul bisericii și a refăcut exteriorul acesteia, stropindu-l cu ciment și culoare;
- În anul 1980 a început pictarea în tehnica tempera a bisericii din filia Poarta Sălajului, lucrarea a fost realizată de către pictorul Prof. Coriolan Munteanu din Cluj–Napoca și terminată în anul 1981.
- În toamna aceluiași an, ziua de 20 septembrie, biserica a fost binecuvântată de către Preasfinția Sa Dr. Vasile Coman, Episcopul Oradiei. În urma acestei lucrări a fost distins cu rangul de „Sachelar”;
- În același an, la Românași a împrejmuit cimitirul parohial, a schimbat acoperișul bisericii, înlocuind țigla cu tablă zincată și a tencuit biserica în interior, pregatind-u-o pentru pictură în tehnica „frescă”. Lucrările de pictură au început în primăvara anului 1982 și au fost terminate în vara anului 1983. Pictura a fost executată de către pictorul Prof. Viorel Nimigeanu din Vișeul de Sus. În același an, la 28 august, Preasfinția Sa Dr. Vasile Coman a binecuvântat biserica. Cu această ocazie a fost hirotesit întru „Iconom”, cu dreptul de a purta brâu roșu;
- În 1991 – 1992 a construit o casă parohială nouă la Românași;
- În 1997 a ridicat în curtea bisericii un impunător monument în cinstea eroilor căzuți în primul și al doilea război mondial;
- În 24 iunie 2000 a sfințit monumentul eroilor și a pus piatra de temelie la Complexul de Asistență Socială Sf. Gheorghe pentru bătrâni și tineri adultizați. Cu această ocazie am fost distins cu rangul de iconom stavrofor. Complexul de Asistență Socială va cuprinde: 50 de camere cu 25 de băi pentru bătrâni, camere pentru asistență medicală, sală de gimnastică sportivă recuperatorie, punct farmaceutic, magazin de incintă, coafor, frizerie, club, bibliotecă, sală de mese, bucătărie, spații de depozitare, spălătorie, ateliere (mecanic și de tâmplărie), apartamente pentru oaspeți, birouri pentru administrație, etc. și o capelă pentru serviciile religioase. Valoarea actualizată a investiției este de 9.400.000,00 lei pentru întregul complex. Până la data de 1 ianuarie 2012 s-au efectuat lucrări la întregul complex în valoare de peste 7.000.000,00 lei, valoarea lucrărilor rămase de executat fiind de 2.400.000,00 lei.
- În 2009 a efectuat ample lucrări de reparații interioare și exterioare la biserică și la casa parohială.
O preocupare deosebită a manifestat pentru recuperarea proprietăților parohiei. A reușit să obținem 25,46 ha de pădure și 24 ha teren agricol.
În 9 iunie 2001 a fost distins cu titlul de cetățean de onoare al Comunei Românași.
În perioada 2006-2008 a fost membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei Oradiei, Bihorului și Sălajului, iar în perioada 2008-2010 a fost membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei Sălajului.
Pe plan social s-a implicat material și financiar în ajutorarea copiilor orfani, a bolnavilor și a bătrânilor lipsiți de ajutor. A dezvoltat în Parohia Românași un serviciu de îngrijire la domiciliu care este acreditat și care are în prezent 3 angajați și 20 de beneficiari.
În tot acest timp a fost preocupat deosebit și de latura învățătorească și de cea sfințitoare ale activității preoțești, propovăduind neîncetat Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos în mijlocul credincioșilor, păstrând adevărurile de credință, sfințind sufletele și călăuzindu-le spre mântuire.





Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro